Artistă vizuală, ilustratoare. Trăieşte şi lucrează în Marea Britanie.

Data nasterii: 05/07/1986

Naționalitate: română, britanică

Website: www.ioanapioaru.com

Social media: www.instagram.com/ioanapioaru/

Contact: ioa_photodendron@yahoo.com

Ioana Pioaru is a Romanian-British artist working with a variety of media ranging from virtual reality artmaking and holography to traditional drawing and printmaking.

Ioana’s passion for traditional architecture, literature, and the beautiful British landscape is reflected in her recent ink drawings. Other projects, including her work in VR holography, explore the boundary between drawing and sculpture. Ioana’s VR holograms combine her traditional hand-drawing skills with the unique features of holography and virtual reality art through an original technique developed by her during her doctoral studies. Portraits of influential artists such as Andy Warhol or Marcel Duchamp, as well as depictions of endangered species of animals, created in virtual reality, are brought into the real world as achromatic holograms of a kind never seen before.

Ioana received her BA (2008) and MA (2010) from the National University of Arts in Bucharest, where she studied fine art drawing. In 2021 Ioana received her PhD from the University of Chester, under the auspices of Glyndwr University, for her research into the concept of artistic maximalism.

Interviu cu Ioana Pioaru

1. Când ați plecat din România și ce făceați înainte să plecați?

M-am mutat în Londra în 2012. Înainte să plec din România am lucrat timp de doi ani ca grafician, întâi la Namco Bandai, o firmă de jocuri pe calculator, apoi la Intuitext o companie românească din cadrul Softwin, ce produce materiale educaționale în format digital. În același timp, am încercat să-mi continui activitatea artistică și să particip la diverse expoziții. Am avut marea șansă ca, în urma participării la Ebiennale în 2011 – o expoziție organizată în cadrul Festivalului Enescu – să fiu remarcată de Galeria AnnArt care m-a invitat ulterior să expun alături de alți artiști tineri în câteva expoziții de grup.

2. Ce ați făcut în țara în care ați ajuns, în zona artistică? Ce ați făcut ca să vă asigurați „coșul zilnic”?

În primii ani petrecuți în Londra, am lucrat ca grafician sau ilustrator independent, adesea tot cu edituri sau firme din România, întrucât angajarea pe piața de muncă Britanică a fost cel puțin pentru mine, foarte dificilă. Din punctul de vedere al practicii artistice, am avut câțiva ani de confuzie și rătăcire. Am avut câteva colaborări în care am jucat un rol secundar, mai mult de tehnician sau asistent. În această perioadă de doi-trei ani, intimidată fiind, probabil, de bogăția de idei și de expresie, de vitalitatea copleșitoare a mediului artistic londonez, nu am realizat nici un proiect de artă personal important. În 2015 am fost invitată să expun o serie de lucrări de grafică la ICR Londra și apoi, încet, încet, mi-am regăsit vocea și sinele artistic. În 2016 am început studiile doctorale la Universitatea din Chester și colaborarea cu firma de holografie Geola în domeniul holografiei digitale. Am avut câteva participări la conferințe științifice internaționale (Cyberworlds Chester 2017, ISDH Aveiro 2018, SPIE San Francisco 2019, EVA London 2020) la care am prezentat ideea, dezvoltată în cadrul doctoratului, de a combina holografia digitală cu desenul în realitatea virtuală. Din 2018 am investit tot mai mult timp în prezența mea online, mi-am lansat propriul website și magazin online și ca rezultat am început să primesc comenzi de lucrări originale sau printuri. Din aprilie anul trecut, când am terminat doctoratul, m-am dedicat exclusiv artei mele. În martie 2022 am avut prima expoziție personală într-o galerie din Londra – Jonathan Ross Gallery 286, în cadrul căreia am prezentat mai multe serii de lucrări realizate în timpul doctoratului, având ca fundament teoretic conceptul de maximalism artistic.

3. Care credeți că ar fi fost dezvoltarea dumneavoastră artistică dacă rămâneați în România?

Dacă aș fi rămas în România, cel mai probabil aș fi continuat câțiva ani să-mi desfășor activitatea artistică în paralel cu un job convențional de grafician. Totuși, nu cred că aș fi rezistat prea mult unui asemenea regim și presupun că m-aș fi îndreptat tot spre zona de auto-promovare online. Mediul artistic din București este foarte viu și în continuă schimbare – probabil că aș fi încercat să mă branșez la această energie și să colaborez cu mai multe galerii sau spații de promovare a artei. Legătura mea cu România este în continuare una foarte puternică și o continuă sursă de inspirație. Ca dovadă, expoziția mea cea mai recentă (deschisă la galeria AnnArt din București până pe 25 iunie 2022), are ca temă arhitectura Bucureștiului și poveștile ce-i stau în spate.

4. Există criza emigrantului?

Dacă există, este o criză foarte personală – diferă de la om la om, e trăită de fiecare la o frecvență și o intensitate diferite. Pentru mine, dorul de cei apropiați, de familie și de prieteni, a fost cea mai mare provocare. Apoi sentimentul acela vag al neapartenenței la societatea britanică (în ciuda aparențelor), în paralel cu cel al „ne-mai-apartenenței”, al dezrădăcinării din locul de baștină, constituie un fundal – nu foarte clar articulat la nivel conștient, dar mereu prezent – de anxietate melancolică.

5. Părți bune vs. părți rele.

Partea rea este că totul este foarte scump, iar după controversatul Brexit, viața devine din ce în ce mai grea, mai complicată, mai birocratică. Autoritățile, în continuă negare cu privire la efectul devastator al despărțirii de UE, și angrenate într-un joc populist ce are ca unic scop prezervarea puterii, se afundă atât de mult în minciună și incompetență, încât, incredibil, au ajuns să performeze la fel de jenant precum exasperantele figuri politice din România. Aceste „mojicii” politice au repercusiuni în toate sectoarele sociale. Pentru mine, de exemplu, a devenit foarte dificil să am clienți în afara Marii Britanii din cauza taxelor de import aplicate de diferite țări UE și a timpului inadmisibil de lung necesar pentru expedierea unei lucrări.

Partea bună, pentru mine, este că, estetic și artistic vorbind, Londra și Marea Britanie sunt fabuloase. Pe lângă muzeele, expozițiile și galeriile extrem de variate, bogate și (foarte adesea) gratuite, arhitectura tradițională, grădinile englezești, peisajul urban precum și cel rural sunt de o frumusețe și de o coerență pe care eu, venită din România lui „las-o bă că merge și-așa”, le găsesc stupefiante. Îmi place că lucrurile aici sunt făcute cu seriozitate, profesionalism, și cu respect pentru frumos, pentru identitatea vizuală, pentru istorie și patrimoniul cultural. Este evidentă grija și mândria britanicilor față de casele, grădinile, cartierele lor, iar asta creează un spațiu în care oricui i-ar fi drag să trăiască. Îmi amintesc cum, în primele săptămâni după mutarea în Londra, aveam impresia că trăiesc într-un muzeu în aer liber – oriunde mi-aș fi întors privirea, găseam ceva fermecător, demn de cercetat îndeaproape. Mirarea aceasta nu m-a părăsit nici acum, după aproape zece ani – cele mai neînsemnate detalii, un colț exotic de grădină, lumina soarelui pe un zid de cărămidă, fațada cochetă a unu pub, îmi provoacă mici explozii de bucurie.