Mihail BĂDICĂ – artEXIT

Născut în Constanţa, în 11 martie 1941.

Studii Superioare de Teatru, de Educaţie Fizică, de Teatru de Păpuşi şi de Film de Animaţie.

Am lucrat la Studioul „Animafilm” din 1969, întâi ca animator, apoi, din 1972 și ca regizor şi scenograf. La Animafilm am făcut, ca regizor, scenograf și animator, 27 de scurtmetraje de animaţie, mai multe premiate naţional şi la festivaluri internaţionale.

Filmul ”Icar”, unul din primele filme din lume realizate în tehnica ce mai târziu s-a botezat ”Claymation”, m-a consacrat ca regizor, când a primit în 1975 un premiu la Los Angeles… Am fost membru al „Uniunii Cineaştilor” şi „Uniunii Artiştilor Plastici” din România.

În 1985, din motive politice, „m-am mutat cu domiciliul” în Danemarca.

Aici am început să lucrez ca animator şi scenograf la diverse producţii de film daneze. În regie personală, am făcut filme pentru Televiziunea Daneză şi pentru Institutul Danez de Film, atunci principalele instituţii producătoare de film de animație. Filmele ”Sporene”(the Tracks) și ”Sporet” (On the traks) (1990) sunt de găsit pe Youtube.

Filmul „Fyrtøjet”(Amnarul fermecat – 1993), după povestea lui Andersen, a fost premiat la festivalurile internaţionale din Chicago, Cairo, la „Nordisk Panorama”- Suedia, şi a obţinut Premiul Naţional Danez „Hans Christian Andersen”.

Între 1993 – 96, am făcut scenografia şi animaţia la filmul „Holger Danske”, o epopee naţională daneză, primul film de păpuși de lung metraj din Danemarca.

Filmul „Klods Hans” (Hans cel nătărău – 1999), împreună cu ”Amnarul Fermecat”fac parte din Colecția permanentă de Filme de Animație Daneze și a fost distribuită tuturor Ambasadelor Daneze în lume, pentru programe culturale daneze în Străinătate.

Proiectul de film „Fetiţa cu chibrituri” (2003) a fost finanţat de Institutul Danez de Film şi realizat ca proiect de cercetare, în colaborare cu Şcoala Daneză de Design. Proiectul de film ”Outing”, la care am făcut animația, a fost produs de firma daneză-norvegiană ”Copenhagen Film Company”, în 2015.

Am avut multe expoziţii de sculptură și scenografie, printre care şi la Muzeul „H.C. Andersen”, din oraşul Odense, locul de naștere al scriitorului. Ultima participare, am avut-o la Amsterdam, în 2016. Filmul Icar se află în colecția de filme de artă de la MoMA, New York.

Am predat cursuri de Animaţie în Danemarca, Norvegia, Suedia, Franţa, România şi SUA. În anul 1994 am înființat la Şcoala Regală Daneză de Design un Departament de Animație, unde am predat Animația, ca formă de Comunicație Vizuală, până la sfârşitul anului 2005, când m-am pensionat.

Am ținut nenumărate Conferințe, în multe țări, cu subiecte din diferite aspecte ale Creației de Animație. Printre cele mai ”mândre”, la Universitatea din Burlington, Statul Vermont în 1983, la Institutul de Artă din Chicago, în 1993, la Centrul de Studii de Animație al Universității din Surrey – Anglia, în 2003, la Sesiunea Internațională CLTAD, din 2004, la Barcelona. În ultimii 10 ani am ținut multe cursuri, prezentări de filme și conferințe și în România, La București, Sibiu și Chișinău, la UNATC, Universitatea de Arhitectură, Universitatea Națională de Arte- București.

Sunt membru în ”Uniunea Regizorilor de Film” din Danemarca, unde fac parte din Comisia de Legate.

Lucrări din seria Figuri din hârtie pictată, expuse la ”Casa Artiștilor” la Amsterdam. Toate figurile au o temă comună: ”Jurnalistica actuală”, reprezentând personificări de ”Știri”.

”O știre care a vrut, o dată, să spună adevărul”

Interviu cu Mihail Bădică

Când ați plecat din România și ce făceati înainte să plecați?
Păi, ce să fac? Filme de Animație! Eram angajat la ”ANIMAFILM. Ajunsesem chiar destul de bun să fac chestii de-astea! La un film făceam regia, scenografia (care însemna conceptul vizual al filmului, cu personaje, decor și poziționarea aparatului de filmat, cu mișcările de aparat și stabilirea Luminilor) și uneori, eram și autorul scenariului. Plata era bineânțeles pe ”postul meu”, adică ”intermediarist” adică o funcție tehnică…
Am plecat în 1985, după ce am terminat filmul ”Galileo Galilei”. La sfârșit, eroul filmului stătea în fruntea unei mulțimi și strigau cu toții repetând ”spre aparat”, adică în ochii fiecărui spectator din sală: ”Și totuși se învârtește!” Pe vremea aia, în 1985 într-adevăr, toată lumea ȘTIA că ”pământul se cam mișca”, doar ”Inchiziția” juca spectacolul ”Pământului” care era ”buricul Lumii”…

Ce ați făcut în țara în care ați ajuns, în zona artistică? Ce ați făcut ca să vă asigurați „coșul zilnic”?
Am fost norocos: După nici o lună, danezii încă nu-mi dăduseră ”dreptul de ședere permanentă și la muncă”, care a venit după vreo trei luni, și-mi găsisem deja de lucru, ca animator la un film de păpuși animate, care tocmai intrase în producție. După aceea, am găsit mereu de lucru până am început să fac filme în regia mea. Devenisem ceva care nu se potrivea deloc cu obișnuința și experiența mea de angajat la ANIMAFILM: intrasem în categoria de ”Freelance”! Trebuia să mă ocup singur de toate aspectele existenței mele! Adică de capul meu… Și, din păcate, pauzele dintre filmele mele erau cam lungi, până reușeam să găsesc ”finanțarea”, deci trebuia ”să pun ceva pâine cu unt, copiilor pe masă”, cum spun danezii, din altceva… Am lucrat mereu la o mulțime de filme de reclamă! …

Care credeți că ar fi fost dezvoltarea dumneavoastră artistică dacă rămâneați în România?
Este greu de spus! Acum, privind în urmă și gândindu-mă la toate avantajele pe care le-am avut aici, activând într-o țară Stabilită în regulile ei, Capitaliste, îmi dau seama că ar fi fost extrem de greu pentru mine, fără experiență sau tragere de inimă pentru treburile practice, ori ”negustorie”, să trăiesc într-o țară în haos, existând după ”legea Vestului Sălbatic”, este sigur că nu m-aș fi descurcat! Mi-aș fi schimbat meseria, sau aș fi murit, ca mulți dintre colegii mei din Țară!

Există criza emigrantului?
Nu cunosc expresia asta, n-am auzit-o sau citit-o până acum! Nici la ce se referă nu-mi dau seama! Pare consacrată de românii din Țară, când discută între ei, despre cei aflați într-o situație din care ei nu fac parte… Oameni care au ”crize” și care se sinucid sunt și între românii locuitori în țara lor! Oamenii care ”răzbat” printre ai lor, au de obicei șansa să răzbată și ca ”emigranți”… Sunt foarte multe condiții de luat în considerație ca să vorbești despre o stare ”tipică” pentru situația de a fi emigrant!
Un electrician bun, ca emigrant este angajat imediat și are de lucru mereu. Are și cerințe de la viață mai simple, mai accesibile! Greu să ajungă în ”criză”. În schimb, un scriitor excelent pe limba lui, are infinit de multe dificultăți să-și ”exercite meseria”, adică să scrie pe o limbă necunoscută dinainte! Are mare șansă să fie lovit de crize de tot felul… Doamna aia ”șvăboaică de la Timișoara”, emigrată în Germania, a luat premiul Nobel scriind în limba ei natală! Un Emil Cioran, care a învățat franceza de mic și a crescut într-o țară ”franțuzită”, unde era obligatoriu să vorbești franțuzește și ”să știi” cultura franceză, schimbând de foarte de tânăr cu viața poporului francez, și însurându-se cu o profesoară de franceză, a avut toate șansele să se descurce ”ca emigrant”, pe limba lui Voltaire. Dar el era deja în ”criză” existențială încă de pe vremea când a apărut ”Pe culmile disperării”… Regizorul de teatru Vișa, ”emigrat” în Danemarca, a încercat cu foarte mic succes să pună pe picioare un mic teatru ”danez”… De aceea el, imediat după Fenomenul Social ce s-a chemat ”Revoluție” în România, s-a întors imediat în țară! Îmi spunea ce greu îi fusese să lucreze cu actorii într-o limbă așa de străină de spiritul românesc, și pe care el nu o stăpânea îndeajuns.
Eu, și acum, după atâția ani, am dificultăți să urmăresc dialogurile la o piesă de teatru…
Pot să-ți spun doar un lucru sigur: În străinătate, când ești singur, apăi ești al dracului de SINGUR!…

Părți bune vs. părți rele.
Din punctul meu de vedere, de Om Norocos, care am putut să-mi fac meseria în continuare până am ajuns la vârsta pensiei, pot să spun că da: Viața mea, ca a oricărui om de pe pământ, a străbătut și porțiuni rele și bune! În câteva ocazii am fost chiar și fericit!