Pictor, sculptor. (15.04.1950, București – 9.01.1991, Geneva, Elveția)

A urmat Institutul de Arte Plastice, secția Pictură, la clasa maestrului Corneliu Baba. S-a stabilit în Elveția în 1981. A fost, înainte de a împlini vârsta de 35 de ani, cel mai important artist din Elveția, lăsând în urmă o operă impresionantă, nu numai prin valoarea sa artistică, ci și prin numărul lucrărilor. Pictorul trecea drept un tip ciudat în Bucureștiul anilor ‘70: un bărbat de o frumusețe tulburătoare, cu un talent artistic ieșit din comun, carismatic și foarte bine educat, remarcat de cam toată lumea, de la doamnele care licitau poate prea îndrăzneț o frântură din atenția sa, până la intelectualii vremii, fascinați de inteligența lui, sau colecționari, majoritatea din misiunile diplomatice străine la București, care nu ezitau să-i ofere sprijin. Era preferatul dramaturgului Paul Everac, mergea la petreceri exclusiviste cu crema Bucureștiului, printre care Catinca Ralea sau soțul ei, Emanoil Petruț. A fost prieten (și coleg, la Sfântul Sava) cu Adrian Năstase, iar faimoasa galeristă franceză de origine ucraineană Katia Granoff, pe care a cunoscut-o personal în Elveția și care i-a oferit un sprijin salvator, îl considera un expresionist latin care-și trăgea seva din pictura lui Goya sau El Greco.

„Născut la Bucuresti în 1950, Mircea Ciobanu s-a expatriat în 1981 și a murit la Geneva în 1991. În cei zece ani petrecuți în străinătate, a făcut senzație cu pictura sa, deopotrivă vizionară și sarcastică.‟ (Alex Ștefănescu)

„Pictorul Mircea Ciobanu, fost elev al lui Corneliu Baba, un talent copleșitor, a trăit în cei doar 41 de ani ai săi grandoarea și decandența unei cariere mondiale strălucite și aventura unei existențe în care bogația s-a învecinat cu mizeria. Mircea Ciobanu, ciudat și măreț creator de lumi vizionare, se înrudește, prin harul și stranietatea sa, cu un Van Gogh, Gauguin sau Modigliani.‟ (Sanda Faur)

„În toată cariera mea de 38 de ani în calitate de director al Muzeului de Arta din Sao Paolo, nu am mai văzut un alt artist cu o asemenea măiestrie în stăpânirea mijloacelor tehnice.‟ (Pietro Maria Bardi)

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•