Artist vizual. Trăieşte şi lucrează la Loix, în Franța.
1957 Născut la București, România
1972-76 Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza, București, România
1979 plecat in Statele Unite, New York
1981-84 New York University, School of Arts, B. A.
Studiază Pictura, Fotografia si Istoria Artei, profesori Bob Kopellis et Gerald Pryor
1986 Expoziție de grup, 80 Washington Square East Gallery, New York, (primele lucrări tridimensionale)
1987 Intern, International Center of Photography, New York
1989 Expoziție de grup „On the Ruins of an Empire”, the Limelight, New York, instalație multimedia in cadrul unei expoziții cu artiști din estul Europei sărbătorind căderea zidului din Berlin.
1990 Expoziție de grup, Chip of a new Block, Bridgewater Gallery in New York, (lucrări în trei dimensiuni incorporând fotografie și obiecte găsite)
1992 „Light on Leisure” expoziție de grup la Four Walls Gallery, Williamsburg, Brooklyn. (picturi din seria „Anatomy of a Picture”) curator Amy Sillman
1993 Mutat la Paris în Franța
„Côté Cour / Côté Jardin” expoziție de grup Musée de Saint Maur, Franța
1993-94 Rezidența de Creație la Fondation Dufraine, Chars, Franța.
1994 Expoziție de grup Fondation Dufraine la Chars, Franța
Expoziție de grup, Fondation Taylor in Paris
1995 Participare la Salon de pictura de la Montrouge, Montrouge, Franța
Expoziție de grup Figures Gallery, Great Barrington, Mass. Small works on paper
1996 Expoziție personala, Espace Daniel Walker, Paris, France
1998 Small Works on Paper, Figures Gallery, Great Barington, Mass., USA
Dublin Museum of Modern Art, expozite de grup și achiziția de către DMMA a doua tablouri ulei pe pinza din seria Skirmishes (Barbara Dawson, curator) Dublin, Irlanda
Expoziție de grup Craft Engines, Ayelsbury Gallery, Dublin, Irlanda. Pictura pe hârtie de mare dimensiune.
1999 Arabesques et Code Bars pictura murala, Le Telegraphe, Paris
2001 La Condition Zoologique, doi artisti, «Frigos » Paris, France. Picturi recente împreuna cu artistul și poetul Jean-Pierre Dhainhault
2002 End of the Line proiect multimedia, curator Ana Marton in New York, USA
2003 Expoziție de grup, An Eye On, Centrul Cultural Romin din New York, cu Ana Marton, Andu Novac si Horia Boboia. Instalație multimedia și fotografie.
2004 Expoziție de grup, arta și arhitectura revista S.T.A.R. / Vienna, Austria, 5 Romanian Artists (Radu Tuian, Horia Boboia, Ruxandra Șerban, Vladimir Drugeanu, Simion Cernica)
2005 Participare la proiectul „Les artistes Roumains de Paris dans leurs ateliers”, organizat de către Centrul Cultural Romini, Paris si expozitia de fotografie Dana and Stephane Maitec la Charlemagne, France.
2008 Expoziție personala, Disputes Frontalières, UMAN gallery Bagnolet, France. Picturi Recente
2009 Participare la evenimentul « Bucarest a Paris, Panorama de l’Art Roumain Moderne et Contemporain ». expoziție cu vinzare Drouot Montaigne, Paris.
2010 Expoziție performance, Kiss Your Past Hello, cu Smith Dudley, 114 Gallery, Portland, OR. Pictura recenta
Expoziție de grup, American Heritage – Heroes Kuhmeyer Gallery, Baden, Austria
2011 Expoziție de grup, Un Bal à Pascani, artiști români și francezi, Paşcani, România (organizator Marie-Helene Fabra)
2012 Expoziție de grup, Der Keller, Hohenloche Design, Viena, Austria
Expoziție de grup, Jardins Intérieurs, Galerie Maket, Paris, cu Constantin Pacea și Dorin Crețu
2013 Expoziție de grup EMERGENCE, curatori Erin Lawlor, Katrin Bremermann si Yifat Gat, Hotel Sauroy, Paris
Expoziție personala, Radu Tuian, Espace ICARE, Issy-les-Moulineaux, France
2015 Expoziție de grup, Regarder Habiter, La Cave a Bananes, Impasse de Bourdonnais, 75001, Paris, curator Marie-Helene Fabra
Expoziție de grup, Acquired, Occasional Galery, 16788 Peterson Rd, Burlington, Washington 98233, USA
Doi artiști, Broken Waves, Olivia Janku and Radu Tuian, Haus Cadenbach, Boxgraben 99, Aachen, Germany
2017 Expoziție de grup, The Encrypted Form, Joseba Eskubi, Joshua Hagler, Radu Tuian, Susannah Martin, Storpunkt Gallery, Munchen, Germany
2018 Expoziție de grup, Aici si Acolo, (artisti romini din toata lumea), Cotroceni Presidential Palace, Bucharest Romania
2019 Expoziție de grup, Magnetic Zone, Magazzini dell’Arte Contemporanea, Trapani, Sicilia (curator Antonio Sammartano)
Expoziție de grup, Opening Night, (Ludovic Dervillez, Leslie Greene, Radu Tuian) galeria Génie de la Bastille / Paris
2020 Expoziție de grup, the Drawing Room, Amelie Maison d’Art, Paris
2021 Expoziție de grup, Way Out, La Grange, Reims, France
Expoziție de grup, Abstract Project, rue des citées industriels, Paris
- Când ați plecat din România și ce făceati înainte să plecați?
Am făcut liceul de arte plastice Tonitza, și după cutremurul din ‘77, am găsit în mine curajul sa spun ca vreau sa plec în lume. După un scurt dar instructiv sejur în armata Romina (la geniu!) am plecat cu avionul întâi la Roma apoi la New York, aveam 19 ani.
Am plecat din România în 1979, surfând valul contestatar generat de dizidentul Paul Goma. După multe insistente, necazuri și diverse tracasări am obținut un pașaport (chiar mi s-a dat de ales și culoarea, albastru – cetățean român sau maron – apatrid, am ales albastrul caci era mai frumos)
- Ce ați făcut în țara în care ați ajuns, în zona artistică? Ce ați făcut ca să vă asigurați „coșul zilnic”?
Înscris la NYU (New York University) am frecventat cursurile de pictura, desen, fotografie si istoria artei (contemporane) Am participat la viața culturala și artistica din East Village, Soho, Manhattan, Brooklyn.
Când nu aveam bani lucrul se găsea ușor, anii ‘80 erau ani de expansiune economica, jurnalul era plin de oferte de munca. Astfel am lucrat ca desenator tehnic într-un birou de inginerie, rămar de tablouri, decorațiuni interioare, pictura murala, garderobier, imprimeur ofset, fotograf de studio, pictor de platou în cinema, barman și ghid turistic.
Bineînțeles am avut întotdeauna un atelier unde am lucrat încontinuu, pictura, obiecte tridimensionale sau fotografie. Am avut perioade când am câștigat bani din arta, altele perioade când a trebuit sa îmi asigur „coșul zilnic” cu alte activități mai bine remunerate la momentul respectiv. Am avut mari greutăți în a înțelege ca arta este o activitate ca oricare alta, am carat după mine mult timp greoiul și inutilul bagaj bizantino medieval cu care am plecat din România. Mi-a fost mult mai ușor sa vând altceva decât munca mea de creație. Ca și cum arta mea era ceva special, fără de preț. A luat mult timp sa clarific neînțelegerea asta. Banul nu este murdar (sau ochiul dracului), el este doar felul în care lumea de azi funcționează (money makes the world go round).
- Care credeți că ar fi fost dezvoltarea dumneavoastra artistică dacă rămâneați în România?
Rămas în România făceam frumos institutul de arte plastice N.Grigorescu (m-am pregătit cu Maestrul Sorin Dumitrescu) supraviețuiam eu cumva până la răzmerița din 89 iar apoi, dacă încă în viața, plecam din tara oricum, visul american mult prea viu pe atunci nu m-ar fi dat liniște. Azi sunt cetățean român și american, dar trăiesc în Franța și mă consider, în fine, european ca identitate socio-culturala, liberat de vise americane și alte bazaconii de astea (însă la Paris viața este un vis ce te duce spre abis…oricum).
- Există criza emigrantului?
Atâta timp cât nu îți accepți condiția de dezrădăcinat, de imigrant profesionist, te tot dai cu capul de pereți tânguindu-te de blestemul sorții de bântuitor aiurea. Odată eliberat de povara identității matrice ești liber sa iți formezi singur profilul cultural și identitatea. Experiența asta (dificilă, dureroasă de multe ori este însă și o eliberare, o ușurare) a devenit și tema, subiectul principal al producției mele artistice. Hai să pun în context, experiența personală este sursa actului creativ, iar actul creativ îmbogățește, dă un sens experienței personale (sic).
- Părți bune vs. părți rele.
Părți bune si parți rele? In viața sau în artă? In a iți părăsi locul de baștină?
Bunicii mei, străbunii mei erau mocani din regiunea Brașovului. Ciobani din moși strămoși. Din partea ambilor părinți. Secolul XX a busculat continuitatea asta ancestrală. Un bunic a plecat la oraș, a ajuns sa aibă un mare restaurant la București, celălalt bunic a ajuns mecanic pe locomotivă între imperiul austro-ungar de atunci și regat, cursa Brașov -București, făcând avere cu comerțul transfrontalier. Amândoi bunicii au pierdut totul odată cu venirea comunismului, murind de inima grea puțin după aceea. Părinții mei au imigrat în Franța, după plecarea mea în America, în 1979. Probabil că transhumanța străbunicilor mei oieri m-a împins cumva să vreau să văd lumea. Azi trăiesc în vestul Franței. Viitorul? Te las să ți-l imaginezi singur. Elon Musk consideră că suntem o specie interplanetară am tendința de a fi de acord cu el.”
- Ceva de adaugat?
Da, eu am plecat din România într-o vreme când Europa era împărțita în doua, est/vest, astfel am trecut dintr-o lume într-alta cu siguranța ca acel status quo nu se va mai schimba vreodată. In 1989 zidul separator dintre cele doua lumi s-a prăbușit. Nu se aștepta nimeni la așa ceva. Este greu de înțeles fenomenul ăsta pentru cei plecați după ’89. Nu vad cum ar mai exista azi pentru ei (cei plecați după 1989) « criza imigrantului » deoarece se poate circula liber azi in ambele sensuri, consider chiar (scuza-mă) o noțiune absurdă în lumea globalizată, interconectată de azi. Internetul (apărut așa cum îl știm noi azi la începutul anilor ’90) a modificat profund felul în care ne reperam în spațiu (aici fiind; pot fi acolo sau dincolo sau oriunde). Terminologia asta păcătoasă de “acasă” și “afară” îmi pare golită de orice substanță, poate fi doar simptomul unei gândiri simpliste de tip provincial.
Sentimentul de alienare pe care eu îl asociez cu “criza imigrantului” mai este prezent doar la cei rămași pe loc, acasă, în zona lor de confort inițială. Lumea din jurul lor s-a schimbat așa de mult și de profund încât simt că trăiesc într-o țară străină, pe care nu o mai recunosc căci nu mai seamănă deloc cu lumea în care s-au născut. De unde iată, paff: Criza imigrantului.
Indiferent ce spun unii în interviurile pe care le-am văzut până acuma, nu se putea pleca în „anii de aur” decât cu acordul securității astfel trebuind să semnezi o declarație de colaborare sau ceva similar, nu a fost experiența mea și a multor români plecați ca mine, „fugiți”, „rămași” etc. Spun asta nu pentru alt motiv decât pentru a distinge experiența emigrantului plecat one way, bilet simplu dus, care și-a ars toate podurile în spate, și cel rămas prudent mai pe lingă casă. Felul în care unul și celălalt trăiește experiența imigrației este mult diferit. Ar mai fi multe de spus dar prezentul bate la ușă, iar mă mut.
Alte situri:
Instagram: Radu Tuian, https://www.instagram.com/radutuian/?hl=fr
Facebook: Radu Tuian Studio, https://www.facebook.com/TuianStudio/photos/
Singulart: Radu Tuian, https://eshop.singulart.com/en/artist/radu-tuian-9655
Saatchi Art: Radu Tuian, https://www.saatchiart.com/radutuian