Pictor, sculptor (18.11.1924, Busteni – Gallese, 6.05.2012)

Camilian Demetrescu s-a născut în anul 1924 la Buşteni, unde locuiau bunicii. Constantin-Paul este numele de botez, dar își ia numele tatălui, ofițer, care a murit la 36 de ani. Clasele elementare le face la Miercurea Ciuc, iar Liceul Militar, la Târgu Mureş.

Studiază la Academia de Bellearte din Bucureşti şi urmează cursuri de medicină şi filosofie. Are 24 de ani, când devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

După fuga din țară în 1969, zece ani face artă abstractă, încercând să se vindece de “realismul socialist”. Este considerat de marele critic de artă Giulio Carlo Argan al cincilea mare nume în arta italiană. În timp înțelege ce trebuie făcut. Se convertește de la abstracționism la arta simbolistică sacră. Întoarcerea spre simbol începe în anul 1977, în timp ce restaurează împreună cu familia, la Gallese (la nord de Roma), o biserică romanică din secolul al XII-lea (“Sfinții Filip şi Iacob”), devenită apoi monument istoric. Locul îl marchează profund, îi schimbă viața şi arta. Se reapropie de creştinism. Doi ani mai târziu, la Paris, îl cunoaşte pe Mircea Eliade. Lui îi datorează în cea mai mare parte hotărârea de a renunța la arta abstractă. Descoperă şi înțelege tezaurul artei creștine medievale şi se dedică unei arte cu caracter spiritual.

Organizează expoziții în mai toate orașele mari din Italia, dar şi în Franța.

Lucrările sale sunt prezente în mai multe biserici. În 1986 este invitat de Comisia Pontificală pentru Artă din Vatican, împreună cu 33 de artişti europeni, pentru a ilustra Divina comedie.

La editura “Il Cerchio” din Rimini îi apar cărțile: In Patul ui Procust. Aforisme și desene despre paradoxurile secolului XX,Exil (1995), precum şi volumele dedicate Simbolului în arta romanică:Solstițiul etern,dedicat bazilicilor din Italia centrală şi Proverbe de piatră,dedicată domurilor din Piacenza şi Ferrara). Îi apare la București, la Editura “Albatros”, volumul memorialistic Exil. Încercările labirintului (1997) şi apoi Exil. 1995-2009. Întoarcerea la simbol, publicat de Muzeul Literaturii Române (2009).

În urma Revoluției din 1989, constituie în Italia „Comitetul Pro România”, prin care organizează transporturi cu ajutoare și publică în două ediții Biblia tradusă de Gala Galaction, pe care o difuzează în țară. Ține conferinţe la Şcoala de la Sighet şi la Facultatea de Arhitectură din București. În anul 2000, organizează la București o expoziție retrospectivă (“30 de ani de artă în Italia”) cu peste 300 de lucrări.

În anul 1990, i se conferă premiul internațional “Labirintul de argint”. În anul următor, Fundația “Adenauer” şi Parlamentul italian îi acordă premiul internațional “La Pleyade”.

Surse bibliografice:
Mihai Pelin, Opisul emigrației politice: destine în 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele securității, Editura Compania, București, 2002

•